Folclore Home page
Mario N. Giuliano
RACCOLTA COMPARATA DI CANTI POPOLARI
CON ACCENNO DI
SERENATA
( in Annuario ASMV 2001, pp. 151-164)
Nel 1992, la casa editrice Fausto Fiorentino di Napoli
affidava a vari autori il compito di realizzare una pubblicazione dal titolo “Sviluppo
integrato e tutela dell’ambiente in un’area interna della Campania – IL
MATESE”. Fu invitato a curare la parte relativa al folclore M. Nassa che, tra
l’altro, contribuì con una sezione nella quale, trattando del canto popolare,
riportava un esempio di serenata che avremmo potuto ascoltare agli inizi del
Novecento a Raviscanina.
Il testo,
successivamente, dietro sollecitazione dell’editore, fu modificato e, pur
perdendo molto dal nostro punto di vista paesano, acquistò tuttavia “un tocco
di maggior interesse” a livello globale.
Il fatto appena esposto mi ha
spinto ad intensificare l’indagine sui brani ancora recuperabili nella nostra
piccola comunità.
Per la raccolta mi sono avvalso
della collaborazione di mia nonna Natalia, ultranovantenne. Ho accertato che la
memorizzazione dei canti risale al suo periodo adolescenziale. Ho anche
verificato che la versione fornitami rimaneva sostanzialmente invariata nel
corso degli anni.
Riguardo ai criteri usati
nell’esposizione dei testi premetto che:
-
non vi sono assemblaggi arbitrari di frammenti;
-
l’attribuzione numerica segue un ordine alfabetico;
-
la grafia è resa impiegando lettere e segni dell’alfabeto
italiano;
-
la comparazione segue il metodo di impostazione graduale ed è
circoscritta alle sole zone del Matese e del Taburno.
Prima, però, di esaminare il
risultato della ricerca scorriamo quanto l’autore suddetto riporta, nel suo
primo dattiloscritto, a proposito del canto in generale e della serenata
raviscaninese.
«Il canto popolare matesino è, a volte, originale, spesso,
rielaborazione con tinte locali di forme riscontrabili in gran parte
dell’Italia meridionale.
Il motivo, quasi sempre, unico
per tutti i canti di un paese, varia da una zona all’altra rispecchiando le
caratteristiche della comunità che lo ha concepito.
I versi endecasillabi che
compongono la canzone vanno, generalmente, da un minimo di due (distico) ad un
massimo di otto (ottava), rimati o con assonanze e ripetibili a oltranza.
I testi raccolti, da almeno
trent’anni, non vengono più cantati ed anche se essi appaiono così
incredibilmente freschi, la mancanza dell’accompagnamento musicale, protrattasi
per tanto tempo, sicuramente ha avuto ripercussioni sul verso.
La meccanizzazione dei lavori agricoli, i mezzi di
comunicazione radio-televisivi, la penetrazione della lingua nazionale ed il
ritmo incalzante del vivere moderno sono alcune cause della perduta vitalità
del canto popolare; esso, con l’interruzione della trasmissione orale che lo
alimentava e lo evolveva, si è sclerotizzato. Non più mutevole, congelato nella
memoria degli anziani, passa alla penna e alla stampa e finalmente muore figlio
di nessuno ma patrimonio di tutti.
Le canzoni d’amore sono le più numerose. Seguiamo lo
svolgersi di una serenata.
Primo elemento: la donna, nel nostro caso, un po’ restia
all’innamoramento:
Ci sta ‘na nénna cu llu
sangu róci
nisciúnu amànte la po’ fa’
capàci,
se me ci méttu ìu so’ ben
capàci
cu lu miu ben parlà e lu
cantu róci.
Secondo elemento: i preparativi per una buona riuscita e
cioè il reclutamento di amici compiacenti ed esperti suonatori:
Pur’ìu r’essa me sóngu
‘nnammuràtu
e ci vogl’ì a purtà ‘na
serenàta,
Federìcu miu, ciama pu’
Innarèlla
rigli ch’amma ì a sunà ‘ddó
Fiorintèlla.
Terzo elemento: la canzone vera e propria o per meglio
dire, varie canzoni riunite allo scopo di prolungare il godimento:
Bèlla ca re lle bèlle ‘n’hai
paràggiu
lu sóle ‘n fronte a tté ci
scrive e lèggi.
Quannu nascìsti tu nun c’èva
munnu
Nisciúnu amànte c’èva natu
angóra,
re bèlle cóme a tté nun ci
ne stannu
mancu se Diu rinnòva n’atu
munnu.
Sia benerìttu Diu che t’ha
criàtu
e mamma tova che t’ha
ginitàtu,
t’ha ginitàtu accussì
graziósa
‘stu còre miu ti ‘u tiri a
calamìta.
Iu se l’avésse na muntàgna
r’òru
Bèlla sènza re té che ne
facèra.
Logicamente l’amante sceglieva, e se credeva raggruppava,
quei componimenti che meglio si adattavano al suo caso.
La ragazza era in collera con lui? Le manifestava il
proprio struggimento, per esempio così:
Bèlla ca ‘ssi uócci tuói só’
ddui pugnàli
‘uàrdenu tutti e ddui pe’ me
ferì’,
mó m’hai ferìtu ‘u còre e
sangu èsci
‘sta vita rura pòcu e se
fenìsci.
Era vero che l’esuberanza giovanile lo aveva portato a
ronzare intorno ad altre ragazze ma solo per gioco, perché:
Quannu gli’auciégliu pìzzula
la ficu
Rumàne cu u mussìgliu ‘nzuccaràtu,
aggìra, aggìra attuórnu
all’àute ficu
ma tórna sèmpe a chélla
pizzuliàta.
Il vero amore era lei che aveva forme talmente ammalianti
da fargli esclamare stupito:
Vogliu sapé’ re viérnu che
magnàte,
vè’ la staggióne e vui cciù
bèlla séte,
re zùccheru e re mèle ve
cibbàte
e l’acqua re llu ciélu ve
vevéte?
L’apprezzamento aveva sortito effetto? Allora ancora
complimenti:
Ci tiéni gli uócci re lla
néra sèrpe,
‘i capigliùcci re séta
ritòrta,
vulésse rà’ nu vasu a chi te
‘i ‘ntrezza
e ciéntumìla a chi ‘n tèsta
li pòrta.
Quantu sì bbèlla me pari na
stélla
pari na pigna r’uva
muscatèlla.
Quantu sì bbèlla cu ‘ssu
piéttu tunnu
Quannu cammìni tu lu sóle
abbàlla.
Finalmente pace è fatta ma intanto :
S’è fattu nòtte e la luna
nun luci
figlióla addó me manni a
‘nciampecà
famme rurmìne ‘sta notte
addó té
rimàni se fa’ juórnu e me ne
vacu.
La ragazza finirà per cedere anche a quest’ultima
richiesta ma prima vuole essere ancora rassicurata sul fatto che non ci siano
altre donne a turbare il loro idillio:
Vogliu sapéne acquànta còre
avéte,
a quant’amànti lu còre
runàte.
Lu còre nun se ròna a
tant’amanti,
se ròna a una e se ròna pe’
sèmpe.
Rònelu a mmé ca só’ la prima
amante
e ‘sse aute levatélle ra lla
mènte.
La riconciliazione fra amanti non è sempre facile come
abbiamo visto, anzi, a volte, la rottura del rapporto diventa definitiva e
tutto il rancore viene scaricato in canzoni dette a dispetto. Vediamone alcune:
Facci re traritóre, trarìtu
amànte,
addó só’ giuti li tuoi
giuramènti,
giuràsti ‘nnanzi a Diu, giuràsti
tantu,
giuràsti pe’ me fa’ nu
trarimèntu.
Facci re ‘na pizzónta male
còtta,
‘nquièta cristiàni, facci
brutta.
Ohi! Ninnu miu fatte gliu
taùtu
Réntu ci mitti ‘ssa facci
mmalàta.
Nella canzone seguente si fa notare che lo stato di
povertà non è definitivo e che molti ricchi finiscono poi sul lastrico:
Màmmeta tóva ne va ricènnu
tante
ca nun me te vò’ rà’ ca só’ pezzènte,
re ‘ssi riccuni ne aggiu
visti tanti
scàuzi e nuri e sènza
‘uàrnimienti.
In quest’altra viene precisato che ogni incontro con la ex
... è casuale e dovuto al fatto che anche la nuova fiamma abita nelle
vicinanze:
Passu ra ccà ca ci aggiu la
passàta
‘n te crére bèlla ca passu pe tté,
passu pe’ la mia bèlla
‘nnammuràta,
chélla che ha perzu gliu
suónnu pe’ mmé».
Elenco dei testi raccolti:
- Accome
vògliu fa’ pe’ venì’ llòcu / bisògna che lu sóle me fàccia amìcu / nu
giardiniégliu me vògliu fa’ llòcu / ci ‘ògliu piantàne limungèlle e ficu /
se caccherùnu vè’ a passà ra llòcu / se ricurdàsse l’amicìzia antìca.
- Acquànt’è
bèlla la bellézza tóva / o Diu quantu piàci agli uócci miéi / ìu se nu’
ll’àggiu ‘ssa bellézza tóva / ci accòppu lu sciùme e me ci ménu.
- Affàccite
alla finèstra ‘Mperiàna / figlia re ‘nu gran duca ‘Manuèle / tu ci le
puórti le velàngi ‘n mani / come justu le pòrta San Michèle.
- Amóre
miu che stai tantu luntànu / chi te lu fane gliù liéttu la séra / preàmmu
Diu che ci avvicinàmmu / ca te gliù facciu ìu matìna e séra.
- Amore
miu te sóngu servitóre / chéllu che me cumànni te ‘ògliu fa’ / se me
cumànni che me ‘ó fa’ murì / ìu murì vogliu pe’ t’accuntentà’
- Àngiula
séte e Àngiula ve ciamàte / sì n’angiulélla re llu paravìsu / quannu
murìte ‘n paravìsu jàte / cu gli àngiuli parlàte e ve n’ascìte.
- Bèlla
ca ‘n piéttu a Vvui ci sta ‘na fónte / ‘u papa ci l’ha missa l’àcqua santa
/ e chi se ‘ò véve l’acqua re ‘ssa fónte / ci vònnu li renàri re cuntànti
/ e li renàri miéi só’ liésti e prónti / ìu ‘ss’ acqua m’àggia véve fi’
che campu.
- Bèlla
ca ‘ssi uócci tuói só’ tribbunàli
/ ci fannu la giustìzia re ll’amóre / e ‘sse manélle toie só’ calamàri /
méttenu pénna ‘n carta a tutte l’óre.
- Bèlla
ca ‘ssi uócci tuói nun só’ de carne / só’ tutti r’òru e ricmàte pèrle.
- Bèlla
ca ‘ssi uócci tuói só’ ddui pugnàlòi / ‘uàrdenu tutti e ddui pe me ferì’ /
mó m’hai ferìtu ‘u còre e sangu èsci / ‘sta vita rura pòcu e se fenìsci.
- Bèlla
ca ìu mó me partu e vacu a Róma / quatt’àngiuli me pòrtu ‘n cumpagnìa /
quannu sémmu arrivàti réntu Róma / ‘na léttera te scrìvu e te l’abbìu /
réntu ci la méttu ‘na bèlla cróna / ca te la rici pe’ licòrdu miu. / Se ‘n
casu ‘éssa murìne réntu Róma / tu rici ‘na preghiéra a cuntu miu. (cfr.
Martini Mario, Almanacco di Piedimonte e Casali, 2000, p. 637)
- Bèlla
ca re lle bbèlle ‘n’hai paràggiu / lu sóle ‘n frónte a tté ci scrive e
lèggi.
- Bèlla
figlióla accóncite ‘ssi panni / ca c’è arrivàta l’óra re partì’ / alla
casa tova c’è cungìti gli anni / alla casa re ll’amànte ha da ì’ a murì’.
/ Vògliu sapéne chi te vò’ cciu bbène / se màmmeta che t’ha fattu o ìu che
t’amu / màmmeta che t’ha fattu t’abbandóna / e ìu che t’amu nun te lassu
mai. ((cfr. Mastrati Giovanna, Le nenie di mia nonna, in
“Narrazioni”, vol. III, n. 4, dic. 2001, p. 35)
- Bèlla
figlióla che te ciami Anna / ‘ssu nòme ti gli’ha missu la Marònna. (cfr.
Maturo Vito A., A i témpë mië, 1996, pp. 29-30)
- Bèlla
figlióla che te ciami Ròsa / che bbèllu nòme màmmeta t’ha misu / ‘u nòme
te gli’ ha misu re lla ròsa / ‘u mègliu scióre re gliu paravìsu.
- Bèlla
figlióla cu ‘ssi ricci ‘n frónte / sì piccirélla e fai murì gli amànti.
- Bèlla
figlióla cu ‘ssi zucchelìgli / sótta ci manca la mègliu cintrélla.
- Bèlla
figlióla nun me ne fa’ tànte / só’ piccirìgliu e nun le tèngu a mmènte.
- Bèlla
figlióla, màmmeta te ciama / rici ca ‘n te ‘ò mannà’ pe’ acqua sóla / e se
ci ‘ò ìne pòrtete lu cane / chigli che ascùnti gli mitti paura.
- Bèlla
re visu e accóncia re persóna / che bèlla camminatùra che sai fa’ / se nun
me spósu a té bbèlla figlióla / réntu a llu sciume me vogliu ì’ a menà.
(cfr. Marrocco Raffaele, Memorie storiche di Piedimonte d’Alife,
1926, pp. 312; Perrino Giovanni, Il folklore del Matese, tesi di
laurea anno accademico 1966-67, p. 109; Martini Mario, o.c., 2000,
p. 637; D’Aria Francesco, Le serenate di Letino ..., in Annuario
ASMV 1999, p. 62)
- Canzùni
bbèlle ìu ne sacciu tante / ne pòzzu caricà’ ‘nu bastimèntu. / Iu sacciu
na canzóna córta córta / angàppa i maccarùni e ‘ótta ‘n mmócca. / Iu
sacciu ‘na canzóne córta e bbèlla / me l’ha ‘mparàta Cicciu e Palummèlla.
/ Iu sacciu na canzóna r’amaréna / chésta funtàna mia quant’acqua ména.
- Carciòffela
mia zitèlla / ìu t’amàvu quann’èvi nuvèlla / mó che ci è missi i pili /
statte bbòna carciòffela mia.
- Che
addóre re garòfeni me vène / nun sàcciu cciù a che luóghi me vutà.
- Chéllu
che re còre nun me vène / pòzza èsse’ accìsu chi me lu fa fàne.
- Chi
te l’ha rittu a tté ca nun te vògliu / fatte gliù pagliarìcciu ca me te
pìgliu. / Iu ‘u pagliarìcciu già gliù tèngu fattu / arròbba ‘i panni a
màmmeta e jammucénne. (cfr. Marrocco Dante, Guida del Medio Volturno,
p. 158)
- Ci
só’ venuti gli àngiuli re Diu / ca ‘n paravìsu me vònnu purtàne / ma ‘n
paravìsu c’è lu bbuonu ìne / ma ‘n casa re gli’ amante è mègliu stàne.
- Ci
sta’ na nénna che sèmpe s’affàccia / arràcqua li garòfeni alla tèsta.
(cfr. D’Aria F., o.c., p. 63)
- Ci
sta’ na nénna cu llu sangu róci / nisciùnu amànte la po’ fa’ capàci / se
me ci méttu ìu só’ ben capàci / cu llu miu ben parlà’ e lu cantu róci.
(cfr. Cimino Luigi, L’affronto, p. 46; D’Aria Francesco, o.c.,
p. 60)
- Ci
tieni gli uócci re lla néra sèrpe / i capigliùcci re séta ritòrta /
vulésse ra’ nu vasu a chi t’intréccia / e cientumìla a chi ‘n tèsta li
pòrta. (cfr. Di Massa Sebastiano, Canti del popolo di Solopaca, in
rivista “Lares”, 1935, nn. 1-2, c. LXI)
- Cóme
ci vògliu sta’ n’óra cuntènta / ci àggiu perdùtu chi m’amàva tantu / ci
àggiu perdutu la stélla lucènte / chélla che me lucéva sèmpe annànti.
- Come
te vògliu amà ‘Ntoniu, auànnu / ci hannu accacciàtu ca sémmu pariénti. /
Sémmu pariénti e gliu Papa ci pènza / pavàmmu la rispènza e pò’ spusàmmu.
(cfr. Mastrati G., o.c., p. 36)
- Cóme
te vògliu amà’ tu sì na prèta / ‘n miézu a ‘ste quattu mura frabbecàta.
(cfr. Maturo Vito A., U Cusanære, p. 93)
- Còsse
pelóse mèi, còsse pelóse / quannu ci passi tu scupi la casa. (cfr.
Iannitti Lina, La poesia popolare a Gallo Matese, in Annuario ASMV
1983, p. 200)
- E
t’àggiu amàtu n’annu e mó só’ ddui / cu li suspìri t’àggiu mantenùta, / ìu
te vulévu, t’àggiu amàtu tantu / mó nun te vogliu cciù se pitti santi. /
Tannu te ne sì sciùta ra ‘stu còre, / quannu c’è fattu “puh! ... e sagni
fòre!”
- Facci
re ‘nu garòfenu ‘ncarnàtu / frasca re sciùri miu, gìgliu sciurìtu / acquànnu
la matìna ve lavàte / lu gliàncu levàte e lu russu mettìte / po’ pigliàte
gliu spècciu e ve miràte / nun sèrve lu mirà’ ca bbèlla sìte. (cfr.
Villani Riccardo U., La terra dei sanniti pentri, 1983, p. 170)
- Facci
re traritó’, trarìtu amànte, / addó só’ ggiùti li tuói giuramènti? /
ggiurasti ‘nnanzi a Diu, ggiurasti tantu, / ggiurasti pe me fa’ nu
trarimèntu.
- Fatìca
ninnu cu surùri e stànti / ca ‘ulémmu frabbecà’ ‘n coppa a ‘nu mónte / ca
ci vulémmu fa’ ‘na chiésa santa / ‘nu palazzòttu cu ‘na bbèlla fónte.
- Figlióla
che re màmmeta hai paùra / re mé chi te n’ha fattu ‘nnammurà’.
- Gliu
pecuràru ra lla Puglia vène / rici a lla mamma ca se vò’ ‘nzuràne / la
mamma se ne va pe’ gli casàli / “chi tè’ le fìglie bbèlla ra mmaritàne, /
gliu fìgliu miu nun pate ‘nu rifiéttu / è ‘nu pòcu uàllarùsu e strittu ‘n
piéttu.
- Gliu
pecuràru quannu va a lla méssa / la chiesia gli pare nu pagliàru. /
L’acquasantiéra ‘i pare ‘nu murtàle / e réntu ci vurrìa pisà’ lu sale. /
Cciù réntu vére tanta femmenèlle / oh! Diu che bbèlla pónta re pecurèlle.
(cfr. Formichella Cosimo, Tradizioni popolari in Solopaca, 1983, p.
23)
- Iu
che ne vogliu fa’ re tanta sciùri / tèngu a ninnìgliu miu ch’è primavèra.
- Iu
nu gliù vògliu gliù vìruvu màmma / ca chìgliu pènza a lla prima muglièra /
vògliu nu giuveniégliu come a méne / ca chìgliu m’accarézza e me vò’
bbène.
- Iu
nun vògliu niénti re llu tuóu / me rici malatiégliu come stai. (cfr.
Formichella C., o.c., 1983, p. 66)
- Iu
Pèppu vògliu e ìu Pèppu me pìgliu / e ìu pe Pèppu ‘na trezza me tagliu / e
ci la méttu réntu a lla campàgna. / Va’ Peppùcciu miu, vàttela a pìglia.
- Iu
se l’avésse na muntàgna r’òru / bbèlla sènza re té che ne facèra.
- Iu
vògliu nu valànte mulattiéru / ca chìgliu abbùsca i sòrdi cu lla pala / ca
chìgliu abbùsca i sòrdi cu lla pala / e po’ se ‘i va a ggiucà’ ‘ddó ...
- Jiétti
all’infèrnu ca ci fui mannàtu / ma pe’ lla fòlla nun ci se capéva / ‘n
facci alle pòrte ci stéva Pilatu / me fici largu ca me canuscéva, /
gliétti cchiu ‘nnanzi e vidi la ‘nnammuràta / réntu a ‘nu cauràru che
‘ulléva / ci la circhiétti ‘na ‘razia a Pilàtu / levàte a chéssa e
mettéteci a méne, / chìgliu me risse nun lu pòzzu fàne / éssa ha peccàtu e
éssa ha da patìne / chélla se vòta “Facci re rannàtu / puru all’infèrnu me
viéni a da’ péna”. (Cfr. Di Massa Sebastiano, o. c., p. 58, c.
XXVIII)
- L’acqua
ci córre addó c’è la pennènza / l’amóre córre addó ci só’ le sperànze.
- L’amóre
alla finèstra nun è còsa, / l’amóre se fa’ quannu stammu ‘n casa. /
L’amóre alla finèstra nun è còsa, /
viéneme a tròva’ quannu stóngu ‘n casa.
- L’amóre
cu ‘na véduva ‘ògliu fa’ / mó che de giùvene ‘n se ne pònnu avé’. / La
véduva sa’ fa’ li fini ciànci / la giuvenèlla nun ne sape niénti.
- L’amóre
è bbèllu, l’ha criàtu Diu / e puru nui lu vulémmu fa’.
- L’amóre
miu me ricètte ‘séra / che me prucùru ca me vò’ lassà, / ìu gli riciétti
ca só’ prucuràta / só’ prucuràta e ìssu nun lu sa’.
- L’amóre
miu sta fattu cu lla pénna / sta ammesuràtu cu lla mèza canna. / Tu mèza
canna che sì fattu a fa’ / tutti ci s’ammesùrunu e tu no. (cfr. D’Aria F.,
o.c., p. 62)
- La brunètta
mia quannu scrivéva / la pénna ra lle mani le cascàva / mettéva na pennàta
e po’ ciagnéva / penzàva a lu su’ amóre che péna aveva.
- La
prima vòta che ci glìetti a mète / ci glìetti a spassu cu lla ‘nnammuràta
/ chélla me ricéva lassa ì’ lu mète / làssulu mète a chi l’ha semmenàtu /
ìu ci àggia ìne o schiàttu o crèpu / ca lu capàrru mi gli’ àggiu pigliàtu.
(cfr. Marrocco R., o. c., p. 312; Sparano Ciro A., Caiazzo e la
sua gente, p. 50; Martini Mario, o.c., 2000, p. 638)
- La
veduvèlla quannu fa’ gliù lièttu / cu li suspìri vôta le lenzòra / po’ se
passa la mani pe lu piéttu / chéste ‘n so’ carni re rurmì cchiu sóle.
- Lu
fuócu re ll’infèrnu nun è fuócu / è fuócu re mistura ammisturàtu / ma se
lu vuoi sapé’ l’ardènte fuócu / quannu stai ‘n guèrra cu lla ‘nnammurata.
(cfr. Formichella C., o.c., 1983, p. 65 e p. 69)
- M’hai
legàtu le mani e le vràccia / cu ‘ssi capìgli re ‘sse bbiónde trécci /
m’hai legàtu re mani e de piéri / e po’ m’hai rittu sciùoglite se puói.
- Màmmeta
tova ne va ricènnu tanta / ca nun me te vò’ ra’ ca ìu só’ pezzènte, / re
‘ssi riccùni ne àggiu visti tanti / scàuzi e nuri e sènza uàrnimiénti.
- Màmmete
ohi! bbèllu nun me te vò’ ra’ / rici ca ìu nun só’ ricca come a tté. /
Pìglite chéssa che te vònnu ra’ / ca chéssa è bbèlla e ricca come a tté, /
‘n capu re n’annu te lassàsse ì’ / la rròbba tova ‘n ci pòzza abbastà.
- Maria
Marièlla re lla speranza / ‘stu còre m’hai ferìtu a lénza a lénza / me ci
hai purtàtu a lle pòrte re Frància / pòvera vita mia pesàta a ónza.
- Marìtu
miu cu ‘sse bbèlle léne / vai la matìna e te ne vieni la séra. / Muglière
mia le fàcciu re unu tàgliu / ìu primu l’ammesùru e po’ le tàgliu.
- Marònna
re llu Càrmine sciurìta / stai cumigliàta re sciùri e de ròse / viàtu a
chi te tène pe avvucàta / nun ha paùra re nisciùna còsa.
- Mó se
fa nòtte e vè’ la péna mia / lu sóle abbàscia e ninnu miu va via.
- Mó
se fa’ nòtte e ci n’avémma ìne / ‘ste cumpagnèlle chi le vò’ lassàne.
- Nénna
se lu vuoi fa’ l’amór segrètu / pìglite la palétta e va’ pe’ fòcu / se
màmmeta s’accòrgi re lli vasi / rìgli ca só’ li razzi re llu fòcu, / si
chélla po’ te rici ch’hai tardatu / rigli ca a ‘sti cuntòrni nun c’è fòcu.
(cfr. Di Massa S., o. c., p. 57, c. XXV)
- Ninnìgliu
miu ìu te ringràziu tantu / pe’ ‘u tiempu ch’hai passàtu appriéssu a mmé.
/ Pe’ ‘u tièmpu ch’hai passàtu appriéssu a mmé, / t’àggiu ‘mparàtu re
l’amóre fa’.
- Nnammuratèlla
mia mó’ ci spartìmmu / u ciélu nun lu vò’ ca nui ci amàmmu.
- Ohi!
Diu che viéntu frìscu m’è venùtu, / vurrìa sapéne chi me l’ha mannàtu. /
Me l’ha mannàtu chi bbène me vò’ / se ne sentìva pròpitu murì. / Me l’ha
mannàtu e gli’ àggiu ricivùtu, / gli’ àggiu ciùsu cu ddói ciavètte re òru
/ quannu te ne vuoi ‘scì’ come farai. (cfr. Marrocco R., o. c., p.
311, Di Massa S., Una forma di canto popolare nella Valle del Calore,
in rivista Lares, dicembre 1932, anno III, n. 3-4; Fabrizio Mario, Dragoni:
Il territorio, la storia, le tradizioni, vol. III, p. 129; Maturo V., A
i témpë mië, 1996, p. 30)
- Patróne miu te vògliu arrecchì / cu
lla vesàccia te vògliu mannà’. (cfr. Di Lello R., Aspetti della
cultura agricola e pastorale sul Matese, in Annuario ASMV 1979, p. 68;
Sparano C., o. c., p. 50, Villani R. U., o. c., 1983, pp.
169-70)
- Pe’
astutàne lu fuócu ci vò’ l’acqua / e pe’ sparte a nnui ddui ci vò’ la
mòrte. (cfr. Formichella C., o.c., 1983, p. 63)
- Pìcculu
songu ìu bbèlla figlióla, / pìccula séte vui e giàmmu pari / pìcculu c’è
lu sóle e ra sbrandóre, / pìccula c’è la luna e luci assài.
- Quannu
ci èsci lu sóle èsci piatùsu, / esci pe’ rimirà lu tuo bel visu / ci èsci
a pòcu a pòcu e po’ se pòsa, / pènza a lle toi’ bbellézze e rèsta offìsu.
- Quannu
ci èsci lu sóle la matìna / ci va a cumbàtte cu ‘u viéntu re tèrra.
- Quannu
ci iàte a lla méssa cantata / cu ‘ssi uocci bbèlli le pòrte arapìte. /
Acquànnu pe la chiésa camminàte / le matuncèlle parlà’ vui facìte. / Po’
pigliàte la sèggia e v’assettàte / ‘na tèsta re garòfenu paréte. / A
chìgliu santu che vui aruràte / circàtegli la ‘razia che vuléte. /
Circàtegli la ‘razia che vuléte / ca chìgliu ve la cuncère, bbèlla séte.
(cfr. Cimino L., o.c., p. 50; Iannitti L., o. c. , p. 199;
Villani R. U., o.c., p. 170)
- Quannu
gli’ auciéllu pìzzula la ficu / rumàne cu u mussìgliu ‘nzuccaràtu, /
aggìra, aggìra attuórnu a ll’àute ficu / ma tórna sèmpe a chélla
pizzuliàta. (cfr. Di Massa S., Canti del popolo di Solopaca, in
Lares, 1935, n. 1-2, c. XXX; Marrocco D., o.c., p. 109)
- Quannu
ìu me ‘nzurài nun la vulévu / pe’ fòrza me la fìciru piglià’. / La prima
nòtte che me ci curcài / a éssa ‘i vénne lu friddu e a mmé la frève / e la
matìna quannu me arzài: / “raróncila mia allòngheme ‘ssu père”.
- Quannu
nascìsti tu nun c’èva munnu / nisciùnu amànte c’èva natu angóra / re
bbèlle come a tté nun ci ne stannu / mancu se Diu rinnòva n’atu munnu.
- Quant’è
bbèlla la ròsa acquànnu nasci, / quant’è cciù bbèlla quannu se nutrìsci.
- Quantu
c’è bbèlla l’aria re llu mare / ‘u còre nun me rici re partì’. / Ci sta
‘na figlia re ‘nu marinàru / tantu ch’è bbèlla a mmé me fa’ murì. (cfr.
Martini Mario, o.c., 2000, p. 636)
- Quantu
c’è bbèlla la uàglióla mia / quannu se métte la vunnèlla nòva / e va pe’
dde rètu a chélla massarìa / me pare na palómma acquànnu vóla.
- Quantu
sì bbèlla cu ‘ssu piéttu tunnu / quannu cammìni tu lu sóle abbàlla.
- Quantu
si bbèlla e nun te pòzzu avé’, / ìu te vulésse a màmmeta arrubbà.
- Quantu
si bbèlla me pari na stélla, / pari na pigna re uva muscatèlla.
- Ra
quantu tiémpu che ‘n’àggiu cantàtu / chi sa’ se la ritròvu la mia vóci.
- Ra
quantu tiémpu mancu ra sti lòchi / puru le prète m’hannu scanisciutu / ma
tu ninnélla mia statte cuntènta / ca chi vò’ bbène a tté sta vigilànte.
- Re
‘ssa bbellézza ne vurrìa la stampa / pe’ la ripéngi a la càmmera mia. / Se
vè’ ‘nu juórnu che nui ci lassàmmu / tèngu la stampa tova brunètta mia.
- Réntu
a ‘stu còre miu c’è ‘na ferìta / óra pe’ óra me la rinnuvàte / allóra me
se sana sta ferìta / quannu me se sana ‘sta ferìta / quannu ci stammu a
liéttu ‘n santa paci.
- Rètu
a ‘sta muntagnèlla ci sta Róma / ‘rètu a sta muntagnèlla ci sta chi t’ama
/ ci sta ninnìgliu miu re perzóna / i sciùri re lle mènnule se ciama.
- Riccéllu
a mamma tova che te mmarìta, / che li cuntènta chissi ‘nnammuràti, / ca se
passa n’atu annu e ‘n te mmarìta, / te fa’ ciamà’ “cunzàma ‘nnammuràti”.
- Ruórmeci,
ruórmi se ci vuoi rurmì’ / ‘u liéttu ti gli’ àggiu fattu re viòle, / le
lenzulélle re merlèttu finu, / ‘u cusciniégliu è de vasenicòla. (cfr.
Cimino L., o.c., p. 48; Villani R. U., o.c., p. 171)
- S’è
fattu nòtte e la luna nun luci / figlióla addó me manni a ‘nciampecà’. /
Famme rurmìne ‘sta nòtte addó téne / rimàni se fa juórnu e me ne vacu.
- Sant’Anna
ti gli ha ràti li culùri, / Santa Lucia ‘ssi bèlli uócci niri, / San
Giusèppe te runài le nòzze / e Sant’Antòniu gliu gìgliu r’amóre.
- Séra
le vidi ddói ròse melélle / ci le purtàva ‘n piéttu ‘na zitèlla. / Ròse
melélle mèi, ròse melélle, / sagliéste ‘n ciélu pe’ piglià’ culóre, / ci
lu pigliàste tantu a pizzichìgli / che ‘n’avastètte mancu a fa’ l’amóre.
(Cfr. Di Massa S., Storia della Canzone Napoletana, p. 55; Di Lello
Manzelli P., Alcune tradizioni popolari in Pietraroia, in Annuario
ASMV 1975, p. 98)
- Sìa
benerìttu Diu che t’ha criàtu / e mamma vòstra che t’ha ginitàtu. / T’ha
ginitàtu accùssi graziósa, / ‘stu còre miu ti ‘u tiri a calamìta. (cfr.
Formichella C., o.c., p. 64)
- Te
vulévu e mó ‘n te vògliu, / m’è passàta la vuluntà. / Te vulévu tre câgli
re bbène / e mó ‘n te ne vògliu ‘na pubbricà. (cfr. Maturo Vito A., Ai
témpë mië, 1996, p. 32)
- Tu
cèrtu me l’hai fatta ‘na fattura, / n’óra sènza re té nun pòzzu stàne. /
Se me l’hai fatta tu nun me ne curu / se me l’hai fatta fa’ cèrtu me mòru.
- Tutti
gli miézi juórni hannu sunàtu, / sulu a ‘sti luóchi n’ha sunàtu angóra. /
Te prècu sacrestànu vàgliu a sòna / pe’ fa’ magnà’ chi n’ha magnàtu
angóra. (cfr. Di Lello Rosario, o.c., p. 68)
- Tutti
me rìcinu pìglite la prima / ca la secónda te fa’ peniàne. / La prima è
bbèlla e la secónda avànza, / la piccirélla m’ha ferìtu u còre.
- U
‘nnammuràtu miu è ggiùtu a Fòggia. / È
ggiùtu a fa’ la fìera re maggiu. / Re quanti ci ne stéunu réntu
Fòggia, / sulu ninnìgliu miu pòrta avantàggiu.
- U
‘nnammuràtu miu se ciàma Pèppu, / è u mègliu jucatóre re lle carti. / Se
gli’ ha jucàtu gliu còre a trezzètte / e mó se ‘u vò’ spignà’ e ‘n tè’ le
carti.
- Uócciu
azzennariégliu, pecché m’azzìnni? / Vuoi fa’ l’amóre cu mmé, pecché ‘n ci
manni? / Nun ci mannu ca sì piccirélla, / angóra nun gli hai cungìti
quìnnici anni! / I quìnnici anni só’ le quìnnici óre! / Che ci ha a che
sparte gli anni cu ll’amóre? (cfr. Iannitti L., o.c., p. 198;
Maturo V., A i témpë mië, 1996, p. ?; D’Aria F., o.c., p.
62)
- Vale
cciù ‘nu gióvene ‘n piazza / che ciéntu rucàti a lla sacca. / I ciéntu rucàti
te ‘i magni e te ‘i vivi / e ‘u male juórnu sèmpe annànti gliu tiéni.
(cfr. Di Massa S., o.c. p. 56, c. XXI; Iannitti L., o.c., p. 200)
- Vògliu
sapé re viérnu che magnàte, / vè’ la staggióne e vui cciù bbèlla séte! /
Re zùccheru e re mèle ve cibbàte? / E l’acqua re llu ciélu ve vevéte?
- Vogliu
sapé’ chi ha avùtu tantu ardìne, / chi pe’ ninnélla mia è giutu a mannàne.
(cfr. Di Massa S., Canti del popolo di Solopaca, in Lares n. 1-2,
1935, pp. 69-70, c. LXIV)
- Vogliu
sapéne acquanta còre avéte, / a quanti amànti lu còre runàte. /Lu core nun
se ròna a tanti amànti, / se ròna a unu e se ròna pe’ sèmpe. / Rònelu a
mmé ca ì’ só’ lu primu amànte / e ‘ssi auti levatìgli ra lla mènte.
- Vogliu
sapéne e vògliu addimannàne / ‘sta piccirélla se patróne tène. / Se nun ci
tè’ patróne ci vògliu mannà’ / ca me ci vògliu fa’ patróne ié.
- Vulésse
sàgli ‘n ciélu se putésse / cu ‘na scalélla re tremìla passi / ‘rrivàsse a
lla mitàne e se rumpésse, / truvàsse nénna mia che me pallàsse.
Folclore Home page